plângi cu fruntea-n perna albă
unde părul meu demult
a crescut încet și singur
din nesomn și din oftat
plângi în vise
plângi în crucea păsărilor călătoare
plângi în zborul lor de toamnă
scuturat în mare

bate vântul roșu-a ploaie
vine vara nu te-mpacă
doarme fluierul pe masă-nlăcrimat
de dor de stea
plângi în vise și se mută
sufletul în lemnul dulce
mâna aspră îl usucă
buza arsă-l bea

plângi încet cu fruntea-n pernă
zborul păsărilor scade
spre pământ spre somn te-aduce
stinsă ultima bătaie
numai părul plin de zborul
păsărilor disperate
a ieșit cu mine-afară
lung de dor de ploaie

Din volumul “Roua plural”, 1999