De-atatea zilnice-ncercari mizere,
De-atata umilinta si pacat,
De-atata moarte cata ni s-a dat,
E prea putin o singura-Nviere.

Si, totusi, pe pamantul inghetat,
Lumina lunii drepturile-si cere
Si-n stupi lucreaza vechiul dor de miere
Si vanturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Si ca un intuneric luminat,
E lupta-ntre femeie si barbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Si, vai, in tot ce, zilnic, s-a-ntamplat,
E prea putin o singura-Nviere.

25 aprilie 1997