Acesta-i mamă Universul, îi arătam mamei mele
un măr așezat pe masă,-
pe care l-am desfăcut în două, în patru,
în mai multe părți
pe care nimeni n-a mai putut
să le unească niciodată.
Acesta-i mamă Universul spuneam
arătând în fiece colț un foc mocnind
până în cenușa rămasă s-a ivit
un cap de om
despre care tatăl meu a spus
că e Napoleon-
dar mama s-a supărat, susținând că e Noe
vâslind fără voie.

Ce înserat! țipa cineva la marginea satului,
fără să-și dea seama asupra la ce suntem aplecați.

Sora mea a zâmbit
risipind cenușa pe masă
și vorbindu-ne încet
ne-am trezit că visăm.

Soarele o să vină după noi! colindau prietenii mei-
obicei vechi- smucind poarta, intrând
cu plosca de vin, răsturnând în pahare, glumind:
așa e, e bine; mâine va veni soarele... ehe
... mărul acesta e viu! glumeau ei
aruncându-l într-o parte,-
făcând loc paharelor de vin.