Aproape că-mi părea dulce bătrânețea
mâinii mele drepte
îngropate-n hârtii
până la osul frunții.
Simțeam pe suflet
gustul înțelepției și al duratei
când uriașul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spunându-mi în
vulgata
zeilor:
Stau numai o clipă,
să nu te sperii,
stau numai până
te naști!