Precum Sisif eu car in spate un bolovan care respira,
In timp ce-o flacara flamanda ma cantareste din priviri,
Si nu stiu cine prin ocheanul acela licitat desira
O parte-a trunchiului meu care e sacru esafod de miri

Peste limbi de ceas ingheata Timpul cand orele devin lichide,
Si-aud cenusa cum in urne imita pasi de cascadori;
De-atingi cu o singura garoafa aceasta poarta se deschide
Si vei vedea cum macii-n lanturi devin cu vremea cascadori

Pe campuri mari de executii mai santem ciuruiti de fluturi,
Si de rafale de albine in zborul lor spre stupi de vant;
Ca pana la scrumiri sepoate sa ne devore-acele ciuturi
Ce-s emigrarea din seminte a Sangelui catre Cuvant.

Precum Sisif eu car in spate in loc de bolovani cuvinte,
Si mi se face parca sete de acel Munte vorbitor
Pe care-l urca orbii lumii in clipele acelea sfinte
In care Dumnezeu lucreaza la sorii stinsi din ochii lor.