Singuratatea mea e-un sarpe lung
si linistit si mut.
De-ar fi sa-l vezi cumva in vis,
sa nu lasi sa iti sara inima din piept.

El mi-e insotitorul credincios
si are dor aprins, la inima, de casa;
dupa campia plina de verdeata imi tanjeste
si dupa pletele-ti ca pana corbului si de matasa.

Usor, asemeni razelor de luna,
pe langa tine el va undui
sa-ti fure visul care ma viseaza,
in limbi de flacari, floare purpurie.