Aveam tiară, sceptru. Părând nici că le pasă
Mici animale roșii îmi mișunau prin casă.
Vin suitor, de aur, turnat-am în potir
Și pleoapa ridicat-am privind la patrafir
Cum între bumbi, danteluri, atlazuri și ceapraze,
Se tot strâmbau la mine și dispăreau obraze.

Era o noapte veche cu pulberi în unghere,
Departe, pe cupole, se scărpinau stinghere
Femele pangolite cu solzi de bronz oval
Și – hep – săreau în piață pe dale de opal.

M-am ridicat, în barbă înmărmurind un deget,
Și-acum să fac o altă, de nichel lume, preget.