O ploaie să sfarme asfalturile,
așteptăm o ploaie să ne răzbune -
peste noapte, pe străzi, să țâșnească iarba închisă
și noi să alergăm prin ea, dând de vulpi, strecurate, nebune.

Să-nmugurească ușile, să sloboadă lăstari:
dimineața, oamenii să deschidă-nfrunzită fereastra-
mirați, fericiți, buimăciți să iasă în stradă...

Am scris, mai demult, versuri lingi despre asta.