Rad florile ghrlandei pe-ntrecute
In parul auriu, si-ncununandu-l
Isi despletesc vioi spre frunte randul,
Ca fiecare prima s-o sarute!...

Ce fericite-s rochiile mute
Ce, toata ziua, pieptul ei strangandu-l
Se tot intind inspre grumaz cu gandul
Sa-l mangaie cu una dintre cute!

Dar cea mai fericita dintre toate
E panglica in aur intesata,
Ce tine sanii, reliefuri scoate...

Parc-ar sopti centura ei curata:
"Eu mijlocul de-a pururi il voi strange"
Ah, bratul, bratul meu ce l-ar mai frange!