Alb liliac de munte, am înflorit tîrziu,
dar nu-mi apun ca-n vale, miresmele devreme.
Așa am fost, așa aș vrea să fiu:
imaculatul crîng de noi poeme.

Alb liliac de munte ... Pe drum să rupi un ram,
să-l amiroși la tine în odaie -
ca seara, înc-o vreme, lîngă geam,
să mai dorești tîrzia mea văpaie.