Și-ai să mă uiți –
Că prea departe
Și prea pentru mult timp pornești!
Și-am să te uit –
Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești.
....................................................
Cu ochii urmări-vei țărmul, topindu-se ca noru-n zare
Și ochii-ți lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare;
Iar eu pe țărm
Mîhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers
Și-nțelegînd că mi-ești pierdută,
Te-oi plînge-n ritmul unui vers.
Și versul meu,
L-o duce poate vreun cîntăreț pînă la tine,
Iar tu –
Cîntîndu-l ca și dînsul,
Plîngîndu-l poate ca și mine,
Te vei gîndi la adorata în cinstea căreia fu scris
Și-uitînd că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cînd te-afunda vaporu-n zare
Și cînd din ochi lăsai să-ți pice
Trei lacrimi reci de călătoare!