Ziua are trupul despicat în două,
Numai jumătate mai e vie,
O lumină fantastică a-nvăluit
Tot ce a fost să fie.

Despre morți numai bine,
Îngân cu capul pe spate,
În iarba proaspăt cosită,
Dar despre cei morți pe jumătate?

Nu mai știu ce-aș putea să zic,
E cald, e o zi toridă,
Să se decidă și ei, mă gândesc,
E timpul să se decidă.



volumul LINIA VIEÞII(1982)