Cînd stau în prag, aud copite
ca de romantic armăsar,
bătînd alene zeci de poștii...
...Dar nu. E cloncănitul cloștii,
plictisul ei familiar
în prînzurile toropite.

Dac-ar veni, amiaza mare,
în zeci de țăndări ar sări
crestându-mi mâinile și ochii -
iar marea ar foșni în rochii,
din amplele-i aurării
ca o mireasă-n așteptare

Din volumul
"Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei",
Editura Albatros, 1961