Mereu aud prin somn prelungi somații
Și cresc biruitoare cucuriguri…
Ai spune un norod cuprins de friguri:
Trezit în zorii unei proclamații…

Cu somnul luptă ochii mei nesiguri:
Sunt în Stambul ori am halucinații?...
Văd valurile unei brave nații
Escaladând ale robiei diguri…

Tot mai strident s-aud cântând cocoșii…
Mă scol…Pe cer o semilună pală
Și în ogradă numai fesuri roșii…

S-au ridicat găinile rebele:
Hai dă-le-o constituție liberală
Și tu, Abdul Hamid al curții mele!