Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
si asteptati să vorbesc. -- De unde să-ncep?
Credeti-mă, credeti-mă,
despre orisice poti să vorbesti cât vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult să plinga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea -- lasati-mă
să umblu mut printre voi,
să va ies în cale cu ochii inchisi.