Dar inainte de odihna privesc caderea unei frunze
Pana in zori frunza aceasta intinsa cat o palma
A ridicat stelele albe
Mereu intrecute de ceva neinchipuit de mare
Cad frunze din pomi

Pomii plapanzi parca gandesc
Ce bine ar fi sa se-ngusteze cerul
Frunze intinse ce tremura cu de la sine putere
De-acum n-o sa mai privesc pomii cu atata indiscretie
Pomii si eu care ma aflu in fata fundalului