Remușcare pentru orice moarte

Desprins de memorie și de speranță,
Nelimitat, abstract, aproape viitor,
Mortul nu e mort: este moartea.
Precum Dumnezeul misticilor,
Căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,
Mortul pretutindeni străin
Nu este decât pierzania și absența lumii.
Îi răpim totul,
Nu-i lăsăm nici o culoare, nici o silabă:
Aici e curtea pe care ochii lui n-o văd,
Acolo e trotuarul unde speranța lui a stat la pândă.
Până și ce gândeam ar putea gândi și el;
Ne-am împărți ca hoții
Averea nopților și zilelor.
*
Despărțire

Între iubita mea și mine se vor ridica
Trei sute de nopți ca trei sute de ziduri,
Iar marea va fi o taină între noi.

Nu vor mai fi amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
Nopți pline de speranța de a te privi,
Câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
Pe care-l prind cu privirea și îl pierd...
Definitivă ca marmura,
Absența ta va întrista alte înserări.