Din inima noastra desertata
Ora s-a prelins a despartirii.
Ca o perla bolnava a zacut pe fund
Setea, cand n-a mai avut ce sa mai soarba.


Ora de doliu, vesnica, fara moarte,
A pandit in noi ca un vechi blestem.
Cu seva otravita a timpului
A suit in soarta iubirii
Si toate cuvintele au inflorit amare,
Si in toate privirile
Au tremurat presimtirile.


Cum se-nfratesc mainile in acest adio,
Cum isi citesc ochii acest bun ramas.
A cui e vointa care ne dezbina
Cand striga-n noi sangele
Dupa tot ce a fost?