Din cărămida sufletului meu,
Te-am ridicat peste moloz - spre soare;
Din fină pulbere de curcubeu,
Zugravii ți-au amestecat culoare.

Și pe furiș din lanuri ți-am adus
Miresme tari de câmp, în încăperi -
Și purpură aprinsă la apus,
Þi-am risipit din plin peste tăceri.

Ghirlande mari de gând ți-am pus la geam
Și preșuri moi am așternut pe scară;
Truditul om, să simtă cald balsam,
Când va intra în casă-ntâia oară.

din CEAS TÂRZIU 1957-1971