Nu-mi voi mai aminti,

Va fi fost o pășune, o mare,

Păsări pluteau sau poate pești

Prin părul meu,

Voi ști doar c-ai venit

Și, cu ochii închiși

Voi auzi cum freamătă

Împăduritul Dumnezeu.

Se face liniște în mine

Până la glezne, pâna la genunchi,

Este destul să-ți plimbi în somn

Pe mine mâna

Că frunze-mi cresc cântând

Din trunchi

Este destul sa îmi ridic privirea

Ca să te văd.

O, liniștită dragoste,

Amiază suavă

Ca o boabă de strugure

Care-și găsește moartea

În cerul visător al gurii.