S-aprinde-n oglindă lampa bătrână
cu picior și bonetă de-atlas -
și nu știu, eu povestesc, sau ea, fără glas,
amândouă cuprinse-n lumină.

Noaptea uneori se desface ușor,
c-un sunet de mătase lovită sau zbor,
trece-albăstrind toate zările,
până unde stau singure mările...

Dreaptă luci tinerețtea mea, ca o sabie,
și fiece vis păzit de dânsa- nflori;
buzele mele spuneau uneori: " voi muri... "
însă pe toate mările aveam o corabie.