Pulberea florilor albă, ușure,
Pe toate vânturile lumii plutea -
Peste câmpie,
Pe sub pădure,
Culcușul de nuntă și-l așternea.

Înmirezmatele florilor șopote.
Cânturi de dragoste limpezi și slobode,
Poetul din aer prindea.

Asemeni copiilor, tu și cu mine
Șușoteam vorbele cele mai line,
Roșind , gângăvind, pe când în livadă
Tremura grea lumina, în dor dupa roadă.