Râvnesc pe cineva să-l adorm-
o, sobrul somnului domn!
C-un cântec mic, murmurat, inform
te-aș duce din somn și-n somn.
Doar eu în casă să știu, doar eu,
că noaptea-i veghe și vers,
și să pătrund cu auzul meu
în tine, în univers.
Când ornic cu ornic se cheamă lin,
străfunduri prin timp transpar.
Și zădără jos un om străin
un câine străin, hoinar.
Apoi-tăcere. Cu ochi enormi
te ferec în tandră za
și te desferec în timp ce dormi,
când mișcă-n noapte ceva.