De-atâtea gratii nu mai e în stare
să vadă altceva. O, șiretlic:
doar gratii, gratii mari, și nu-i salvare,
și dincolo de gratii nu-i nimic.

Mlădiul pas ce-și zgâlțâie hotarul,
îngust roit, viforniță și rug,
al unui danț al forței e focarul,
în care-o mare vrere zace-n jug.

Arare, dacă pleoapa și-o ridică,
imagini vagi în ochii ei pătrund,
în sânge-o lume vagă îi înspică
și se-ofilește-n inimă afund.