Pentru a urni ca palma mâinilor mele
Norii din nord ca niște valuri înspumate,
Voi părăsi câmpia și barăcile somnolente,
Unde trifoiul jalnic se veștejește la marginea plajelor.
Voi merge la munte unde aurorei îi place să zăbovească,
Și voi urca mereu, gânditor precum noaptea,
Uitând cu încetul rumoarea satelor
Și înțelegerile înșelătoare pe care și le fac cei vii între ei,
Până ce inima mea va rămâne singură cu Venus.