Sifonul nu juca bile cu inima lui,
stă în antreul turcului cu brâul de gât
cum se legase de grinda cât
ulița turcească era cu papucii în cui.

Cântecul de noapte se grămădise în
buzunarul cel mare,
am luat cântecul și l-am întins la geam
nimeni n-a vrut să mă întrebe ce uscam
dar cântecul era pentru sifon,
nu pentru soare.

Fesul avea ochii albi și îi stătuse ceasul
când sifonul și-a suflat sufletul pe gât
Eu lărgeam de toarte cântecul cel mai urât.
Și brâul turcului avea o coadă
care-i turtea nasul.