"Principalul e să nu ne pierdem mințile",
Auzeam mereu
Și-mi imaginam mințile
Ca pe niște bobițe de mercur
Neastâmpărate, greu de stăpânit
Și gata mereu să se piardă,
Pe care mi-ar fi plăcut
Să le strâng la un loc
Într-o singura bulă strălucitoare,
Așa cum făcusem o dată
Când se spărsese termometrul,
Culegând în palmă
Sângele lui argintiu.
Adormisem atunci-țin minte-
Disperată de somn,
Strângând pumnul cu încăpățânare
Peste sâmburul viu,
În timp ce auzeam
Vorbele îngrijorate ale celor mari:
Să nu ne pierdem mințile...