Mult ingerul meu l-am tinut cu sila,
si-n bratele mele saracise tare,
el se facu mic, iar eu m-am facut mare,
si deodata eu am fost mila
si el doar o ruga tremuratoare.

Atunci cerurile lui inapoi i le-am dat,
el imi lasa ce-i preajma, din prejma disparand,
el invata plutirea, eu viata-am invatat,
si ne recunoscuram din nou, incet si bland.