Dacă te strâng, rămâne luna
mereu pe sub tavanul stins.
Secunda, ora, ziua, săptămâna
îmi flutură de brațu-ntins.
Tu taci și lași să fie fierul
limbii de ceas, nedeslușit.
Turlă,-ți lipsește temnicerul.
Trupule, capul despărțit.
Lasă să curgă prin vinele rupte
roșu deschis, roșu închis.
O, mult prea multe războaie și lupte
pentru un singur ostatic dat prins.
Să-i smulgem limba ca să nu spună
nimica și nimănui.
Pe sub tavane, răsare luna,
singuratec și amărui.