Trup al meu, amintește-ți nu numai cât ai fost
iubit,
nu numai de paturile în care te-ai culcat,
dar și de acele dorinți ce pentru tine
clar străluceau în ochi
și tremurau în glas - și un oarecare
întâmplător obstacol nu le-a lăsat să se împlinească.
Acum când sunt toate în trecut,
pare, aproape, că și acelor
dorinți te-ai dăruit - cum sclipeau,
amintește-ți, în ochii ce te priveau;
cum tremurau în glas, pentru tine, amintește-ți,
trup al meu!