Dimineața devreme, ceața-i lipită de drum,
Trenul intră-n gară împachetat în fum…

Peronu-i pustiu, vântul se joacă-n hârtii,
Lumini colorate se-aprind ca niște făclii!

Șeful de gară mă privește ciudat:
“De ce nu ești la ora asta în pat,
Spune-mi, de ce umbli când toți oamenii dorm?
Eu în locul tău, zău, aș fi mort de somn!”

“Aici în oraș stă o fată frumoasă,
Am venit special așa,
S-ajung la ea acasă:
Vreau să-i fac o surpriză, știi,
Când se va trezi!”