... Și iată că în timp și în tăcere
se va-mplini minunea: veți fi doi!
Ce i-aș putea iubirii mele cere
mai mult decât să se-mplinească-n voi?

El încă nu-i. Dar ți se-nalță-n trup.
Eu pașii de pe-acuma îi ascult.
Și gânduri noi și vise noi irup.
Și te iubesc de două ori mai mult.