Sufletul nostru
I-asemeni apei:
Din cer se iscă,
La cer se suie
Și iar coboară
Către pămînturi,
Veșnic altfel.

De sus țîșnește,
Din stînci abrupte,
Șuvoi curat,
Apoi se sparge
În nori de spumă,
Pe stei golaș.

Primit ușure,
Se-nvăluiește-n
Vuiet blînd,
Jos, spre adîncuri.

De-apar în drumu-i
Stînci împotrivă,
Spumegă-amarnic,
Treaptă cu treaptă,
Către-abis.

Pe patu-i molcom,
Șerpuie-n văile verzi,
Și-n lacul cel neted,
Chipul își scaldă
Stelele toate.

Vîntu-i al undei
Dulce logodnic;
El,din străfunduri,
Mișcă talazuri.

Suflet al nostru,
Cum semeni tu apei!
Soartă a noastră,
Cum semeni cu vîntul!