Deci, fata pentru lumea insetata
implora piatra, pentru apa,
ea neinsetata pentru toti ceilalti.
Dar creanga salciei ramase uscata
si ea sleita de atata umblet
se gandea la suferinta cuiva,
( un flacau bolnav, amandoi candva,
banuind, se privisera-n suflet).
Mladita insetata in uscare
in mana ei usor se mladia,
peste-al ei sange ea pasea in floare
si sangele fosnea adanc sub ea.


Editura Paralela 45, 2004
Traducere de Dumitru Marian