Greierul și furnica

Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezește
Că afară viscolește.
Iar el de mâncat nu are;
La vecina sa furnică
Alergând cu lacrimi pică
Și să roagă să-I ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân’ la primăvară.
Furnica l-a ascultat,
Dar așa l-a întrebat:
- Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai? – Eu cântam
În petrecere cu toți.
- Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poți,
Iar la vară fă ca mine.