Trecerea mea prin lume a fost o aventură
Cu sute de primejdii în fiecare clipă.
Îmi atârna albastră în iarbă o aripă,
Pe când cealaltă-n soare se-nfășura mai pură.

O pânză de păianjen mi se părea pe umăr
Atât de grea, dar mâna n-o ridicam s-o scutur.
Și mă mâhnea o gâză și zile fără număr
Simțeam pe suflet umbra lăsată de un flutur.