vânt aprig
pe canale curg sloiuri
bolta cerească scuipă focuri
în primăvara lui 1938
nori cirus dantelați cu scântei
valuri încâlcite de trestii uscate
cât vezi cu ochii un câmp duduind
cimentul
oțelul
curentul electric
magneziul
înșirați la orizont dezolant
sub cerul albastru
toată ziua nici urmă de om

(Din volumul „Poezie japoneză modernă”, Editura Univers, București, 2003)