nu știm de unde venim
nici încotro ne vom duce
ne adună hazardul
și iubim doar ca să ne-aducem aminte

așa cum zăpada cade tăcut
de liniște-i ceasul iubirii
ca fulg lângă fulg ce o sporește
ora iubirii tot mai adâncă

precum zăpada mereu ce dispare
timpul iubirii viață de-o clipă
în chiar momentul acela
stă dorința de veșnicie

asemenea zăpezii topite în palmă
ni s-atinge de trup veșnicia
adio iubiți
cu degetele răsfirate în flacăra clipei

iubiți e chipul vieții
și fală a vieții poezie
iubiți
restul e literatură și-atât

(Din volumul „Poezie japoneză modernă”, Editura Univers, București, 2003)