Ca un lucru vechi, pendula stricată,
în amintirea lui de când era mânz,
calul a obosit și cată
o priveliște care a fost,
un peisaj strâns
între dealuri și râu. Nici râu din dealuri
împrejur acum. Nici mori de vânt.
Întors din timp, întors din idealuri.
Galben de soare-și numără dinții
care nu mai sunt.
Încet-încet vremea s-a prefăcut și încă
nu termină să se prefacă
în ceva care nu se bea,
nu se mănâncă,
nu se miră, nu se-nțelege, nu se-ntâmplă,
nu se joacă.
Într-o băltoacă.