Există-n apa vieții-un pește
pe care-l beau de sete inși
ne-ncrezători că apa crește
în locul celor ce-au fost prinși.

Iar primăvara ies pestriții
sub glandele din carnea pietrii,
înmugurind căpăstrul șiții
de-atâtea plante și nisetrii.

Așa încât, din diamante
– mereu la loc, mereu altfel –
bergsonizau: sau tu sau el,
sau vasele comunicante.