Somnule, depui toată biografia mării
pe-o umbră de om
al cui vas ești tu, mică mașină dumnezeiască?
merg înlăuntrul acestor note muzicale ce peste
puțin
vor izbucni
așijderi otrăvii
din frunze și ape
ce ploaie zăcașă stângăcii model
scaietele ocrotind o șopârlă
soarele bandajând aroma catastrofelor
sămânța nimănui nu poate fi în afara sa
dumnezeulcaredămorală sau dă brânci
copacul care dă înșelăciune

ce ploaie zăcașă...

acest arbore vrea să fie al pădurii lui
această mâhnire vrea să fie a tristeții sale
fiecare cuvânt îmi izbea degetele ochiului

sunt legat cu păsări și curpeni de apa morții
ca însăși tăgada

norul îndeasă pădurea-n amănunte