Păsări obosite ca salariile vechi
se sfâșie semnul peste corul arborilor
ce de pliscuri și gheare ce de pliscuri
e rana care pavoazează dilemele
e cea fără litere
prin tăcerea ca un sacerdoțiu
curg cioburi de munți
oarecare stridență prin văzduh
e cel spânzurat e cea despletită
în pulsul ciudat al orașului
s-a intercalat un limbaj de contradicții
sunt ca un cal cu ochii obosiți
setea îmi potolește apa
umerii ei ca două zâzanii
farmecă pietrele scrise cu lumină ambiguă
urâtă ca moartea, o tristețe
scutură toamnă și cineva râde-n sertar
face figurație toarnă
drumuri în capre ploaie-n gamele
– haină-n care timpul găsea bomboane...

s-a falsificat un munte

ciugulind pe tarabe,
păsări obosite ca salariile vechi