Tăcute bătălii ale asfințitului
în mahalele depărtate,
mereu vechi înfrângeri ale unui război în cer,
aurore palide ce ajung la noi
din adâncul pustiu al spațiului
și din adâncul timpului,
negre grădini ale ploii, un sfinx al unei cărți
pe care-mi era frică s-o deschid
și a cărei imagine revine în vise,
degradarea și ecoul care vom fi,
razele lunii căzând pe marmură,
copaci ce se înălța și stau de strajă
în chip de zeități liniștite,
noaptea mutuală și inserarea mult așteptată,
Walt Whitman, al cărui nume este universul,
spada vitează a unui rege
în tăcuta albie a unui rău,
saxonii, arabii și goții
care, fără să știe, m-au zămislit,
sunt eu oare aceste lucruri și altele,
ori ele sunt chei tainice și dificile algebre
pentru ceea ce nu vom ști niciodată?



traducere - Andrei Ionescu