Mă doare ce nu doare,
Mă doare ce nu se pipăie,
Ce se aude, ce nu se aude,
Mă doare, mai ales, ce lipăie.

Mă doare ce nu lipăie, mai ales,
Ci numai tropăie,
Nedurerea, nefacerea, nemulgerea
Și moartea care sincopă e.

Mi-e dor de gravitația ce nu atârnă,
Cea închisă etanș în sferă,
Egală cu sine în toate direcțiile,
Ca un echilibru pe sârmă.

Gravitația e o plecăciune a firii.
Mă ridic contra ei, supus,
Într-o gravitație care răstoarnă lucrurile,
Vâlvoi și vălvătaie, în sus.