Bătrână, cruntă mumă de-ncăierări spurcate,
Să piară hâdu-ți nume de lupte-nverșunate.

Tu, ce-ai mânat spre zare, în cercul auriu,
A vikingului provă și lancea din pustiu.

În Turnu-nfometării, un cavaler din Pisa
Zidit-a monumentul tău trainic, și-n concisa

Terțină ne permite (atât doar) asfințitul
Să-ntrezărim, și-n umbra ce cade-ncet – sfârșitul.

Tu, care din pădure scoți lupul iarna-n sat,
Pe Jean Valjean, săracul, la furt l-ai îndemnat.

Titan tăcut îți este emblemă și figură
Ce lumea o înghite încet și fără ură.

O altă zeitate din beznă și-oseminte,
Hrănindu-se cu foamea, veghează pe morminte.

Tu, care-n odăița lui Chatterton intrară,
Din cărți l-ai scos cu forța sub luna argintată.

Pe cel care trăiește îl faci, de azi pe mâine,
Să ceară-n rugăciune smerită zilnic pâine.

Tu, ce cu spadă lentă tăiat-ai generații
Și-asupra celor vrednici ai asmuțit gealații.

Bătrână, cruntă mumă de-ncăierări spurcate,
Să piară hâdu-ți nume de lupte-nverșunate.



traducere - Andrei Ionescu