— Teatrul antic —
Pe cer se perindă lin nourii și
Azurul adânc, spălat de lumina.
Pe trepte se-așează tăcute, pe rând,
Când umbră, când rază senină.

Pădurea în juru-mi și-adună și ea
Un fraged obraz de ramură verde.
Și trunchiul, și mușchiul, și frunza privesc,
Doar veacul privirea își pierde.
Eschile, Sofocle, aici nu s-au stins
Și glasul le tremură-n aer —
Și mierlele fluieră coruri de mult
Și vântul, străvechiul lor vaier.
Teatrul pustiu e umplut azi de zei
Cu trup străveziu de vecie.
În piatră, în plantă și-n pieptu-mi la fel
Fierbintele suflu adie.