Pe ceardacul meu foșni sfios
Lung o aripă în tremur —
Rândunea din stol picată jos,
Ori un înger cu îndemnuri?
Bate-n lemnul porților ușor,
Sau în inima din mine?
Stau cu mâna pe zăvor —
Azi din ceruri cine-mi vine?
E doar zborul unei frunze seci
A suit cu seara-n tindă,
Și-n tăceri de umbre tot mai reci
Se afundă în oglindă,
Turburându-mi sufletul pe veci.