De aur vechi s-a făcut frunzarul;
Zările-s stinse cum e cenușă.
Deschide ușa.
Toamna ne cheamă.
Am împușcat în zăvoi sitarul
Din urmă: zburase să plece.
Vântul e rece.
Toamna ne cheamă.
Via pe deal de mult e-ngropată;
Stolul pe cer s-a dus: o nălucă.
Dor mă apucă
De altădată.


Unde ești, unde, casă uitată?
Unde, azi, sunteți, zilele mele —
Voi, rândunele
De altădată!