Când suie caldă primăvară,
La piersicul cu frunze mici
Slujind din zori și până seară,
De-omizi îl apăr, de furnici.

Îl scap de grindină, de para
Vipiei, de-al furtunii bici.
Cu grijă îmi păzesc comoara,
Ca, zmeule, să nu mi-o strici.

Cu-obrazul ei plăpând de fată
Stă piersică îmbujorată
De dorul soarelui păgân.

Dar zânele zvârliră zarul -
Și mâna mea culege darul
Rotund al micului ei sân.