Stă scris de veci că-n ceruri fiecare
Din muritori să-și aibă câte-o stea
Ce-i hotărăște fericiri sau grea
Năpasta, cu aceeași nepăsare.

Mi-a fost ursit și mie ca să-mi stea
Destinul sub lumina ce răsare
Ce din a genii tremurare
Privirea ta aprinsă mi-ajungea.

Și de abia m-atingi cu albă mână,
Legat mă simt de ne-ndurate legi -
Cu nici o rugă nu mi le dezlegi.

Străina socoteală mi-e stăpână.
Zadarnic mă tot cerți, când nu-nțelegi
Astronomia tainei ce mă mână.